top of page

02

TUDOR ARGHEZI

Testament


Poezia este aÈ™ezată în fruntea primului volum arghezian, "Cuvinte potrivite(1927)", È™i are rol de program (manifest) literar, realizat însă cu mijloace poetice. Poezia este o artă poetică modernă, pentru că în cadrul ei apare o triplă problematică, specifică liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraÈ›ie È™i tehnica poetică.

Semnificația titlului:


Titlul poeziei are o dublă accepÈ›ie: una denotativă È™i una religioasă. În sens propriu (denotativ),cuvântul-titlu desemnează un act juridic întocmit de o persoană prin care aceasta îÈ™i exprimă dorinÈ›ele ce urmează a-i fi îndeplinite după moarte, mai cu seamă în transmiterea averii sale. Aceasta este, însă, accepÈ›ia laică a termenului. În accepÈ›ie religioasă, cuvântul face trimitere la cele două mari părÈ›i ale Bibliei, Vechiul Testament È™i Noul Testament, în care sunt concentrate invățăturile proorocilor È™i apostolilor, adresate omenirii. Din această accepÈ›ie religioasă derivă È™i sensul conotativ al termenului pe care îl întâlnim în poezie. Astfel, creaÈ›ia argheziană devine o moÈ™tenire spirituală adresată urmaÈ™ilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.


Tema:


Tema poeziei o reprezintă creaÈ›ia literară în ipostaza de meÈ™teÈ™ug, creaÈ›ie lăsată ca moÈ™tenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tată unui fiu spiritual căruia îi este lăsată drept unică moÈ™tenire "cartea", metonimie care desemnează opera literară. Discursul liric având un caracter adresat, lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetică transmisă în mod direct È™i, la nivelul expresiei, prin mărcile subiectivității: pronumele personale, adjectivele posesive, verbele la persoana I È™i a II-a singular, alternând spre diferenÈ›iere cu persoana a III-a, topica afectivă (inversiuni È™i dislocări sintactice). În poezie, eul liric apare în mai multe ipostaze: eu/noi, eu/tatăl -fiul, "de la străbunii mei până la tine", "Robul o scrie - Domnul o citeÈ™te" (În finalul poeziei).


Structura:


Textul poetic este structurat în 5 strofe cu număr inegal de versuri, încălcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat / dialog imaginar între tată È™i fiu, între străbuni È™i urmaÈ™i, între rob È™i Domn, tot atâtea ipostaze ale eului liric. Metafora "carte" are un loc central în această artă poetică, fiind un element de recurență.
CondiÈ›ia poetului este concentrată în versul "decât un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca bun spiritual È™i peren: "Nu-È›i voi lăsa drept bunuri după moarte...". Metafora "seara răzvrătită" face trimitere la trecutul zbuciumat al strămoÈ™ilor, care se leagă de generaÈ›iile viitoare, prin "carte", creaÈ›ia poetică, treaptă a prezentului: "În seara răzvrătită care vine/De la străbunii mei până la tine". EnumeraÈ›ia "râpi È™i gropi adânci", ca È™i versul următor "Suite de bătrânii mei pe brânci", sugerează drumul dificil al cunoaÈ™terii È™i al acumulărilor străbătut de înaintaÈ™i.

Flori de mucigai


Poezia "Flori de mucigai" se afia in deschiderea volumului omonim si constituie arta poetica a lui Arghezi, conceptia lui despre efortul artistului si implicatiile acestuia in actul creatiei, constituind -asadar - poezia programatica a acestui volum, asa cum "Testament" este arta poetica din volumul "Cuvinte potrivite".
 

Tema poeziei exprima efortul creator al artistului pentru un produs spiritual si consecintele pe care le are acesta asupra starilor interioare ale eului poetic, chinuit de framantari si de tulburari interioare. Versurile nu mai sunt produsul unei revelatii, al harului divin, ci al unei nelinisti artistice si al setei creatoare.


Titlul poeziei "Flori de mucigai" este un oximoron, in care florile sugereaza frumusetea, puritatea, lumina, iar mucigaiul semnifica uratul, raul, descompunerea si intunericul. Oximoronul creeaza o imagine contradictorie a lumii, in care valorile umane sunt degradate, alterate, lumea inchisorilor, in care viata oamenilor este supusa reprimarilor, restrictiilor rigide. Titlul este, in acelasi timp, reprezentativ pentru inovatia limbajului arghezian numita estetica uratului, o modalitate artistica intalnita in lirica europeana la Baudelaire, care scrisese "Florile raului". Asocierea celor  doua  categorii  estetice  contradictorii,  frumosul  - reprezentat de floare - si uratul - sugerat de mucigai - ofera titlului o expresivitate socanta si fascinanta totodata prin efectele estetice. Uratul are rolul de a evidentia imperfectiunile vietii, senzatiile de aversiune si oroare care capata valori noi, ele facand parte din existenta umana.

bottom of page