03
LUCIAN BLAGA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este poezia ce deschide volumul Poemele luminii al lui Lucian Blaga. Poezia È™i chiar volumul întreg pleacă de la un simbol dominant în lirica lui Blaga, lumina. Poezia este o artă poetică, deoarece autorul îÈ™i exprimă crezul literar precum È™i rolul creatorului. Spre deosebire de Tudor Arghezi care sugerează în poezia "Testament" tehnici ale creaÈ›iei sale, interesul lui Blaga este deplasat spre relaÈ›ia poet-lume, poet-creaÈ›ie.
Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului,cunoasterea lumii in planul creatiei poetice fiind posibila numai prin iubire.
Secvențe:
Poezia este formată din 3 secvențe poetice care se bazează pe o relație antitetică.
Prima secvență prezintă perspectiva subiectivă a eului liric asupra lumii (cunoaÈ™terea luciferică), cea de a doua secvență reprezintă perspectiva obiectivă impersonală a celorlalÈ›i (reliefată prin ipostaza luminii lunii), iar cea de a treia secvență (antiteza cunoaÈ™terii luciferice cu cea paradisiacă È™i în final acceptarea elementelor Corolei din prima secvență - simetrie), concluzia. Titlul reprezintă cunoaÈ™terea luciferică. Pronumele "eu" reprezintă atitudinea poetului filozof de a proteja misterele lumii. "Nu strivesc" exprimă refuzul cunoaÈ™terii raÈ›ionale È™i alegerea cunoaÈ™terii poetice. "Corola de minuni" reprezintă o imagine a perfecÈ›iunii, a absolutului în care florile, buzele, ochii, mormintele, reprezintă petalele corolei, adică misterele universului. Începutul poeziei reprezintă o reluare a titlului, sensul sau fiind întregit de versurile finale. În poezie este prezent lirismul subiectiv evidenÈ›iat de folosirea formelor pronominale È™i verbale de persoana întâi fiind o poezie de tip confesiune.
Planuri:
Există două planuri poetice. Primul plan este cel în care eul liric pledează pentru menÈ›inerea misterului prin alegerea unei atitudini contemplative în raport cu diferite întrupări (flori-sugerează vegetalul, ochii-cunoaÈ™terea, buzele-afectivitatea, mormintele-moartea). Al doilea plan este planul celorlalÈ›i care încearcă să cunoască raÈ›ional lumea È™i prin acest lucru îi spulberă misterul. Exista relaÈ›ii de opoziÈ›ie (lumina mea-lumina altora), relaÈ›ii de simetrie (eu nu strivesc-eu sporesc). "Lumina altora" semnifică cunoaÈ™terea paradisiacă, iar "Lumina mea" cunoaÈ™terea luciferică. "Largi fiori de sfânt mister" exprimă emoÈ›ia poetică, extazul în faÈ›a misterelor universului. Cuvântul cheie al poeziei este mister cu sinonimele sale (taină, nepătruns ascuns, întunecata zare, neînÈ›eles). Versul este liber, metrica este variabilă, iar ritmul este interior, determinat de gândirea metaforică. În poezie este folosit ingambamentul, procedeu prin care ideea dintr-un vers se continuă în următorul.