Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului,cunoasterea lumii in planul creatiei poetice fiind posibila numai prin iubire.

Secvențe:
Poezia este formată din 3 secvențe poetice care se bazează pe o relație antitetică.

Prima secvență prezintă perspectiva subiectivă a eului liric asupra lumii (cunoașterea luciferică), cea de a doua secvență reprezintă perspectiva obiectivă impersonală a celorlalți (reliefată prin ipostaza luminii lunii), iar cea de a treia secvență (antiteza cunoașterii luciferice cu cea paradisiacă și în final acceptarea elementelor Corolei din prima secvență - simetrie), concluzia. Titlul reprezintă cunoașterea luciferică. Pronumele "eu" reprezintă atitudinea poetului filozof de a proteja misterele lumii. "Nu strivesc" exprimă refuzul cunoașterii raționale și alegerea cunoașterii poetice. "Corola de minuni" reprezintă o imagine a perfecțiunii, a absolutului în care florile, buzele, ochii, mormintele, reprezintă petalele corolei, adică misterele universului. Începutul poeziei reprezintă o reluare a titlului, sensul sau fiind întregit de versurile finale. În poezie este prezent lirismul subiectiv evidențiat de folosirea formelor pronominale și verbale de persoana întâi fiind o poezie de tip confesiune.

Planuri:
Există două planuri poetice. Primul plan este cel în care eul liric pledează pentru menținerea misterului prin alegerea unei atitudini contemplative în raport cu diferite întrupări (flori-sugerează vegetalul, ochii-cunoașterea, buzele-afectivitatea, mormintele-moartea). Al doilea plan este planul celorlalți care încearcă să cunoască rațional lumea și prin acest lucru îi spulberă misterul. Exista relații de opoziție (lumina mea-lumina altora), relații de simetrie (eu nu strivesc-eu sporesc). "Lumina altora" semnifică cunoașterea paradisiacă, iar "Lumina mea" cunoașterea luciferică. "Largi fiori de sfânt mister" exprimă emoția poetică, extazul în fața misterelor universului. Cuvântul cheie al poeziei este mister cu sinonimele sale (taină, nepătruns ascuns, întunecata zare, neînțeles). Versul este liber, metrica este variabilă, iar ritmul este interior, determinat de gândirea metaforică. În poezie este folosit ingambamentul, procedeu prin care ideea dintr-un vers se continuă în următorul.